Prin ce reforme a trecut sistemul sanitar spaniol

In Spania, unde structura sistemului sanitar seamana cu cea de la noi, sanatatea a trecut prin numeroase reforme in ultima perioada. Diferenta dintre cele doua sisteme vine din managementul performant si din controlul asupra banilor. In plus, in Spania se respecta circuitul pe care trebuie sa-l urmeze un pacient: medic de familie, medic specialist de policlinica si intr-un final medic de spital. Astfel 90% dintre bolnavi sunt tratati in sistem ambulatoriu, iar asta se traduce prin economii importante la bugetul sanatatii.

Spania este tara cu unul dintre cele mai performante si accesibile sisteme de sanatate din Europa. Regandit in urma cu 20 de ani si cladit in baza unor principii de management, sanatatea in Spania a ajuns la standarde inalte fata de acum doua decenii. Au regandit medicina primara, au inchis spitale neperformante si au construit altele noi, raportate la numarul de locuitori. Au perfectionat medici si au stabilit un sistem de plata al taxelor pentru sanatate in functie de salariile angajatilor. Platesc mai mult, dar odata ajunsi in spital primesc totul: ingrijire, tratament de ultima generatie si poate cel mai important: respect.

In Spania, pacientii au si obligatii. Sa mearga o data la sase luni la medicul de familie. De altfel, medicina primara a fost prima supusa reformei in Spania. Au construit centre de santate in toate satele si orasele si i-au obligat pe oameni sa se inscrie la medicul de familie. Altfel n-au acces in spitale. In Spania, ministerul a construit cabinete, le-a dotat dupa cele mai inalte standarde si i-a incurajat pe tinerii absolventi de facultate sa munceasca la tara pana cand isi dau specializarea.

Tocmai pentru a reduce presiunea asupra spitalelor, spaniolii au asezat asistenta medicala pe paliere: medicina de familie, policlinici, spitale de gradul I, II si III. Pacientul merge mai intai la medicul de familie, care daca simte ca nu e de competenta lui, il va directiona spre un spital de rang I. Adica un centru cu 50 de paturi, unde se poate face chirurgie in ambulatoriu sau orice alte interventii chirurgicale minore. Pentru toate procedurile pe care le face, are la dispozitie cea mai buna dotare. Daca pacientul nu poate fi tratat intr-un astfel de spital, e trimis intr-unul de rang II, unde se pot face majoritatea interventiilor chirurgicale. La spitalele de rang III (adica cele universitare, considerate centre de excelenta) ajung doar cazurile cu adevarat grave: cei care au nevoie de transplant sau alte tratamente complicate.

Sursa: Stirile ProTv, Foto: Inspirationonline.com.

Voteaza: 1 Stea2 Stele3 Stele4 Stele5 Stele (Nu a fost votat inca)
Încarc...

Lasa un raspuns